Parcul Naţional Piatra Craiului

Crearea Parcului Naţional Piatra Craiului este justificată atât de particularităţile morfogenetice ale masivului Piatra Craiului, cât şi de diversitatea faunei şi a florei.

Localizare
Parcul este localizat în partea estică a Carpaţilor Meridionali - grupa Munţilor Bucegi - şi este polarizat de creasta calcaroasă a Munţilor Piatra Craiului. Din punct de vedere administrativ, parcul se întinde pe teritoriul a două judeţe, Braşov şi Argeş. în linii mari, limitele sale sunt: la nord - Valea Bârsei Mari, la vest - Valea Dâmboviţei, la est - Valea Dâmbovicioarei, incluzând şi satele de munte Măgura şi Peştera.
Acces
Cel mai uşor, în Piatra Craiului se ajunge din Zărneşti, oraş situat în Depresiunea Bârsei, la extremitatea nord-estică a masivului. Majoritatea turiştilor preferă ca punct de acces cabana Plaiul Foii, situată la jumătatea masivului, aceasta fiind legată de Zărneşti printr-un drum de cca 12 km. Un alt punct important de acces îl reprezintă comuna Dâmbovicioara, situată în sudul parcului.

Geologie şi geomorfologie
în cadrul peisajului carpatic românesc, Munţii Piatra Craiului sunt un unicat, datorită alcătuirii şi structurii lor geologice. Cu puţine excepţii (în baza apuseană a masivului apar şisturi cristaline specifice Munţilor Făgăraş), întregul masiv este alcătuit din calcare de vârstă mezozoică, depuse sub forma unor strate a căror poziţie este verticală, pe alocuri. Ca atare, creasta Munţilor Piatra Craiului, orientată NE-SV - care atinge altitudinea de 2.238 m în Vf. “La Om” (sau Piscul Baciului) -, este îngustă şi mărginită de pereţi abrupţi, chiar verticali, dând masivului aspectul unui zid compact, pus transversal pe axul Carpaţilor Meridionali. Calcarele constituente au permis formarea unui relief carstic reprezentativ mai ales prin formele de suprafaţă, dar nu lipsesc nici formele endocarstice. în ansamblu, creasta acestui masiv, cu o lungime de 22 km, etalează altitudini mai mari de 1.800 m. Către extremităţi altitudinea scade brusc, coborând sub 1.000 m pe distanţe scurte. La baza acestor munţi, datorită proceselor de îngheţ-dezgheţ, s-au acumulat cantităţi mari de grohotiş, fixat parţial de vegetaţia de la poalele munţilor.

Hidrologie
Datorită calcarelor constituente, văile care s-au adâncit în relieful Munţilor Piatra Craiului sunt seci în cea mai mare parte a anului. Apa provine din precipitaţii sau din topirea zăpezilor. Pâraiele temporare alimentează râurile care delimitează masivul: Dâmbovicioara şi Râul Mare pe versantul estic, respectiv Bârsa Mare şi Dâmboviţa pe cel vestic.

Climă
Altitudinea, orientarea crestei şi rocile constituente concurează la prezenţa unor topoclimate cu specific local (în funcţie de expoziţia versantului), pe fondul unei scăderi a temperaturii medii anuale o dată cu altitudinea (ajungând de la 8oC la bază, la circa 0oC pe creastă). Precipitaţiile depăşesc 1.200 mm/an în partea înaltă a masivului. Intensitatea vântului este remarcabilă pe creastă, direcţia predominantă fiind NE-SV. Fenomenul de foehn apare sporadic pe versanţi.

Floră şi vegetaţie
Lista floristică a masivului cuprinde 1.108 taxoni. Endemite strict locale sunt: garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), simbolul floristic al masivului, şi Aubrieta intermedia ssp. falcata. Dintre endemitele carpatice, menţionăm: Primula wulfeniana ssp. baumgarteniana (întâlnită numai în Postăvarul şi Piatra Craiului), Koeleria macrantha ssp. transsilvanica, Hesperis matronalis ssp. moniliformis, Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani, Thesium kernerianum. Specii protejate, pe care le întâlnim şi în Masivul Piatra Craiului, sunt: tisa (Taxus baccata), floarea de colţi (Leontopodium alpinum), ghinţura galbenă (Gentiana lutea), sângele-voinicului (Nigritella rubra), bulbucii (Trollius europaeus), iedera albă (Daphne blagayana), tulichina (Daphne cneorum) etc. De asemenea, sunt prezente şi specii de interes comunitar, cum ar fi gălbenelele (Ligularia sibirica) şi moşişoara (Liparis loeselli).
în Piatra Craiului sunt evidente benzile altitudinale ale vegetaţiei: subetajul pădurilor de fag şi de amestec (la baza subetajului se află o bandă lată de fâneţe, deosebit de bogate, ce adăpostesc numeroase specii de orhidee); etajul boreal - păduri de molid; etajul subalpin - tufărişurile de jneapăn, ienupăr şi smirdar - şi etajul alpin - cele mai înalte vârfuri din masiv şi stâncăriile.

Faună
Fauna de nevertebrate este bogată în specii rare şi endemice, dintre care două se găsesc numai în Piatra Craiului: Nesticus constantinescui şi Rhagidia carpatica. Dintre vertebrate, menţionăm: tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul de munte (Triturus alpestris), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), vipera comună (Vipera berus) etc. Avifauna cuprinde peste 108 specii de p0aşa0ri, dintre care 50 sunt menţionate ca specii strict protejate prin Convenţia de la Berna, iar şase specii prin Convenţia de la Bonn. Dintre speciile reprezentative de p0aşa0ri, cităm: acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria), drepneaua neagră (Apus apus) etc. De asemenea, au fost semnalate 8 specii de lilieci. Carnivorele mari sunt specii reprezentative pentru acest parc: ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus) şi râsul (Lynx lynx). Acestea circulă între masivele Piatra Craiului şi Bucegi de-a lungul a trei culoare, ce vor avea pe viitor un regim special de protecţie. Dintre erbivorele protejate, amintim capra neagră (Rupicapra rupicapra), specifică etajului altitudinal superior.

Habitate şi ecosisteme
Date fiind endemismele floristice şi faunistice, habitatele acestora pot fi considerate foarte vulnerabile, mai ales în condiţiile unui important flux turistic în interiorul parcului. Habitatele umede şi cele cavernicole sunt, de asemenea, vulnerabile.

Peisaje caracteristice
Peisajul tipic Pietrei Craiului este creasta calcaroasă, înconjurată de păduri, pajişti şi sate. Versantul vestic domină peisajul ce se deschide de-a lungul drumului Zărneşti-Plaiul Foii, cu abrupturile sale spectaculoase. Cu o denivelare de -540 m, avenul de sub Colţii Grindului este inclus în cadastrul mondial al celor mai adânci goluri subterane.

Istorie, cultură, tradiţii şi activităţi specifice
“Colţii Chiliilor”, situaţi la baza masivului, adăpostesc o peşteră ce a fost transformată în capelă ortodoxă încă din secolul XV, fiind folosită şi ca loc de refugiu din faţa invaziei turcilor.

Activităţi permise în parc
Pentru că parcurile naţionale au ca principal obiectiv de management menţinerea ecosistemelor în stare naturală şi conservarea diversităţii biologice, activităţile permise aici sunt foarte restrânse. Sunt acceptate activităţile tradiţionale practicate de comunităţile din zona parcului, în condiţiile în care nu contravin obiectivelor principale de management, activităţile ştiinţifice şi turismul cu scop educativ, în special ecoturismul.

Arii protejate incluse în parc
Rezervaţia ştiinţifică Peretele Vestic (665 ha) care conţine numeroase structuri geologice declarate monumente ale naturii (Padina închisă-Orga Mare, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Peştera Stanciului, Marele Grohotiş etc.), zona centrală a Parcului Naţional Piatra Craiului cu numeroase monumente (Peştera Mare din Prăpăstii şi Peştera Mică din Prăpăstii, Zidul lui Dumnezeu, Avenul de sub Colţii Grindului etc.), rezervaţii naturale (Cheile Brusturetului, Cheile Dâmbovicioarei şi Cheile Mari ale Dâmboviţei).

Suprafaţă 14.800 ha.

Centre de informare şi contacte http://www.pcrai.ro/, Direcţia Silvică Braşov, tel.: 0268 411 035; eng. Mircea Verghelet, phone: +4 0723 300 086, e-mail: vmircea@pcrai.ro.

Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa

Motivul constituirii acestui parc a fost extraordinara bogăţie floristică a zonei, completată de diversitatea şi unicitatea peisajului, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în această zonă.

Localizare
Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în partea central-sud-vestică a judeţului Caraş-Severin, fiind axat pe cursul mijlociu al râului Nera.

Acces

Zona carstică (cca 20 km de chei propriu-zise), care a motivat constituirea parcului, este situată între localităţile şopotul Nou şi Sasca Română. La şopotul Nou se poate ajunge cu orice mijloc de transport pe itinerarul Reşiţa-Anina-Bozovici-şopotul Nou. La Sasca Română se ajunge de la Oraviţa sau din oraşul Moldova Nouă.

Geologie şi geomorfologie

Râul Nera străpunge o succesiune de benzi calcaroase de vârste diferite, orientate N-S, dând naştere unui sector de chei sălbatice (cu caracter epigenetic) cu o lungime de 18 km. Peisajul cheilor este dominat de pereţi abrupţi, surplombaţi pe alocuri, în baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătuşate, marmite de eroziune şi ochiuri de apă liniştită. Grotele şi peşterile sunt frecvent întâlnite în pereţii de calcar ce mărginesc râul Nera, alături de care apar şi sectoare de tunele şi praguri de acces săpate de om. Un element de interes este Lacul Dracului, localizat la intrarea în sectorul cheilor, pe malul stâng al Nerei, lac format prin prăbuşirea parţială a unui tavan de peşteră. Deasupra sectorului de chei peisajul este monoton, dominat de platouri carstice (a căror altitudine nu depăşeşte 1.000 m), cu numeroase doline şi câmpuri de lapiezuri. Prin precipitarea calcarului dizolvat în apa Beuşniţei au luat naştere cascadele omonime, pentru ca la confluenţa Beuşniţei cu Beiul să se găsească Ochiul Beiului, alimentat de un izvor subteran.

Hidrologie

Nera, cu o lungime de 131 km, izvorăşte din Munţii Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1.447 m) - unde poartă şi numele Nergana - şi se varsă în Dunăre. în sectorul cheilor primeşte, ca afluenţi de dreapta, apa râurilor Valea Rea şi Beiul (cu Beuşniţa). Lacul Dracului, fenomen carstic unic în ţara noastră, prezintă o suprafaţă de cca 70 m2, iar adâncimea maximă este de cca 12 m.

Climă

Influenţa climatului submediteranean este simţită în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, unde, pe fondul unor altitudini mici, se înregistrează temperaturi medii anuale de 9-10 oC. în luna ianuarie valorile termice medii nu scad sub -1oC, pentru ca luna iulie să etaleze valori de 21oC. Valoarea medie a precipitaţiilor nu depăşeşte 900 mm/an, iar calcarele specifice sectorului de chei au dat naştere unui topoclimat specific.

Floră şi vegetaţie

Bogăţia floristică a zonei este impresionantă, aici întâlnindu-se numeroase specii balcanice, mediteraneene şi submediteraneene. Printre rarităţile floristice ale României se numără: alunul turcesc (Corylus colurna), bujorul (Paeonia mascula), talpa-ursului (Acanthus balcanicus), fetica (Valerianella coronata), Cirsium afrum, Allium moschatum, cornişorul (Ruscus hypoglossum) etc. Pe stânci sunt frecvente cenozele saxicole, în care, alături de numeroase alte specii, întâlnim: Sesleria filifolia, Melica ciliata, Lactuca perennis, Alyssum saxatile, Stipa eriocaulis, Galium purpureum. Dintre endemite, menţionăm: Athamanta turbith ssp. hungarica, Dianthus banaticus, Sorbus borbasii etc. Cea mai mare parte a pantelor pietroase însorite sunt acoperite cu tufărişuri xerotermofile - asociaţii de şibliac - ce sunt vestigii ale vegetaţiei meridionale, instalate aici după glaciaţiuni.

Vegetaţia din Cheile Nerei este caracteristică pădurilor termofile. Specifică este bogăţia în specii sudice, amestecate cu elemente eurasiatice, europene, central-europene, ce alcătuiesc fitocenoze complexe.

Faună

Fauna terestră de nevertebrate include o serie de elemente mediteraneene, balcanice sau caucaziene, dintre care unele rare, precum: 7 gasteropode, 3 chilopode şi 4 coleoptere carabide. Dintre gasteropode, în zonă se găseşte un melc endemic, Holandia holandri holandricare.

Alte nevertebrate caracteristice sunt: scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus), un endemit din sudul Banatului, Odontopisma montana, şi licuriciul bănăţean (Luciola mingrelica mehadensis), care este extrem de abundent uneori.

Dintre peşti, cea mai importantă specie din punctul de vedere al conservării este un endemit, fâsa mare (Cobitis elongata), relict preglaciar.

Herpetofauna include 9 amfibieni şi 9 reptile, dintre care amintim: guşterul (Lacerta viridis), şopârla de ziduri (Lacerta muralis) şi vipera cu corn (Vipera ammodytes).

Avifauna este reprezentată de peste 150 specii, dintre care important de amintit sunt speciile aflate în expansiune spre nord, care îşi extind arealul şi pe teritoriul României, cum ar fi: drepneaua mare (Apus melba), lăstunul de stâncă (Ptyonoprogne rupestris), rândunica roşcată (Hirundo daurica) şi presura bărboasă (Emberiza cirlus).

Habitate şi ecosisteme
Fitocenozele saxicole, dezvoltate pe pereţii abrupţi ai Cheilor Nerei, de o complexitate rar întâlnită, constituie ecosistemele caracteristice acestui parc.

Peisaje caracteristice
Cheile Nerei constituie o enclavă cu caracter montan, într-un peisaj colinar. Râul are un traseu foarte sinuos, cu nenumărate coturi bruşte. Valea Beuşnitei se caracterizează printr-un şir de mici cascade aşezate în trepte, a căror apă curge pe un pat de tuf calcaros de la confluenţă şi până la obârşie.

Istorie, cultură, tradiţii şi activităţi specifice
Cheile sunt populate de câteva familii stabilite în sălaşe permanente, dar numai la cele două extremităţi. Pajiştile de pe culmile înconjurătoare sunt folosite ca păşuni.

Activităţi permise în parc
Fiind o zonă practic nepopulată, activităţile economice nu ridică probleme în ceea ce priveşte protecţia habitatelor şi ecosistemelor. Turismul este slab dezvoltat, ca urmare a condiţiilor dificile de deplasare de-a lungul cheilor şi a lipsei de dotări specifice.

Arii protejate incluse în parc
Rezervaţia complexă Cheile Nerei-Beuşniţa (3.081,30 ha), Valea Ciclovei-Ilidia

(1.865,30 ha), Cheile Susarei (246 ha), Izvorul Bigar (176,60 ha), Rezervaţia Lisovacea (33 ha) şi Rezervaţia Ducin (260,70 ha).

Suprafaţă 37.100 ha.

Centre de informare şi contacte Direcţia Silvică Caraş-Severin, tel.: 0255 216 533.