Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa

Motivul constituirii acestui parc a fost extraordinara bogăţie floristică a zonei, completată de diversitatea şi unicitatea peisajului, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în această zonă.

Localizare
Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în partea central-sud-vestică a judeţului Caraş-Severin, fiind axat pe cursul mijlociu al râului Nera.

Acces

Zona carstică (cca 20 km de chei propriu-zise), care a motivat constituirea parcului, este situată între localităţile şopotul Nou şi Sasca Română. La şopotul Nou se poate ajunge cu orice mijloc de transport pe itinerarul Reşiţa-Anina-Bozovici-şopotul Nou. La Sasca Română se ajunge de la Oraviţa sau din oraşul Moldova Nouă.

Geologie şi geomorfologie

Râul Nera străpunge o succesiune de benzi calcaroase de vârste diferite, orientate N-S, dând naştere unui sector de chei sălbatice (cu caracter epigenetic) cu o lungime de 18 km. Peisajul cheilor este dominat de pereţi abrupţi, surplombaţi pe alocuri, în baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătuşate, marmite de eroziune şi ochiuri de apă liniştită. Grotele şi peşterile sunt frecvent întâlnite în pereţii de calcar ce mărginesc râul Nera, alături de care apar şi sectoare de tunele şi praguri de acces săpate de om. Un element de interes este Lacul Dracului, localizat la intrarea în sectorul cheilor, pe malul stâng al Nerei, lac format prin prăbuşirea parţială a unui tavan de peşteră. Deasupra sectorului de chei peisajul este monoton, dominat de platouri carstice (a căror altitudine nu depăşeşte 1.000 m), cu numeroase doline şi câmpuri de lapiezuri. Prin precipitarea calcarului dizolvat în apa Beuşniţei au luat naştere cascadele omonime, pentru ca la confluenţa Beuşniţei cu Beiul să se găsească Ochiul Beiului, alimentat de un izvor subteran.

Hidrologie

Nera, cu o lungime de 131 km, izvorăşte din Munţii Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1.447 m) - unde poartă şi numele Nergana - şi se varsă în Dunăre. în sectorul cheilor primeşte, ca afluenţi de dreapta, apa râurilor Valea Rea şi Beiul (cu Beuşniţa). Lacul Dracului, fenomen carstic unic în ţara noastră, prezintă o suprafaţă de cca 70 m2, iar adâncimea maximă este de cca 12 m.

Climă

Influenţa climatului submediteranean este simţită în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, unde, pe fondul unor altitudini mici, se înregistrează temperaturi medii anuale de 9-10 oC. în luna ianuarie valorile termice medii nu scad sub -1oC, pentru ca luna iulie să etaleze valori de 21oC. Valoarea medie a precipitaţiilor nu depăşeşte 900 mm/an, iar calcarele specifice sectorului de chei au dat naştere unui topoclimat specific.

Floră şi vegetaţie

Bogăţia floristică a zonei este impresionantă, aici întâlnindu-se numeroase specii balcanice, mediteraneene şi submediteraneene. Printre rarităţile floristice ale României se numără: alunul turcesc (Corylus colurna), bujorul (Paeonia mascula), talpa-ursului (Acanthus balcanicus), fetica (Valerianella coronata), Cirsium afrum, Allium moschatum, cornişorul (Ruscus hypoglossum) etc. Pe stânci sunt frecvente cenozele saxicole, în care, alături de numeroase alte specii, întâlnim: Sesleria filifolia, Melica ciliata, Lactuca perennis, Alyssum saxatile, Stipa eriocaulis, Galium purpureum. Dintre endemite, menţionăm: Athamanta turbith ssp. hungarica, Dianthus banaticus, Sorbus borbasii etc. Cea mai mare parte a pantelor pietroase însorite sunt acoperite cu tufărişuri xerotermofile - asociaţii de şibliac - ce sunt vestigii ale vegetaţiei meridionale, instalate aici după glaciaţiuni.

Vegetaţia din Cheile Nerei este caracteristică pădurilor termofile. Specifică este bogăţia în specii sudice, amestecate cu elemente eurasiatice, europene, central-europene, ce alcătuiesc fitocenoze complexe.

Faună

Fauna terestră de nevertebrate include o serie de elemente mediteraneene, balcanice sau caucaziene, dintre care unele rare, precum: 7 gasteropode, 3 chilopode şi 4 coleoptere carabide. Dintre gasteropode, în zonă se găseşte un melc endemic, Holandia holandri holandricare.

Alte nevertebrate caracteristice sunt: scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus), un endemit din sudul Banatului, Odontopisma montana, şi licuriciul bănăţean (Luciola mingrelica mehadensis), care este extrem de abundent uneori.

Dintre peşti, cea mai importantă specie din punctul de vedere al conservării este un endemit, fâsa mare (Cobitis elongata), relict preglaciar.

Herpetofauna include 9 amfibieni şi 9 reptile, dintre care amintim: guşterul (Lacerta viridis), şopârla de ziduri (Lacerta muralis) şi vipera cu corn (Vipera ammodytes).

Avifauna este reprezentată de peste 150 specii, dintre care important de amintit sunt speciile aflate în expansiune spre nord, care îşi extind arealul şi pe teritoriul României, cum ar fi: drepneaua mare (Apus melba), lăstunul de stâncă (Ptyonoprogne rupestris), rândunica roşcată (Hirundo daurica) şi presura bărboasă (Emberiza cirlus).

Habitate şi ecosisteme
Fitocenozele saxicole, dezvoltate pe pereţii abrupţi ai Cheilor Nerei, de o complexitate rar întâlnită, constituie ecosistemele caracteristice acestui parc.

Peisaje caracteristice
Cheile Nerei constituie o enclavă cu caracter montan, într-un peisaj colinar. Râul are un traseu foarte sinuos, cu nenumărate coturi bruşte. Valea Beuşnitei se caracterizează printr-un şir de mici cascade aşezate în trepte, a căror apă curge pe un pat de tuf calcaros de la confluenţă şi până la obârşie.

Istorie, cultură, tradiţii şi activităţi specifice
Cheile sunt populate de câteva familii stabilite în sălaşe permanente, dar numai la cele două extremităţi. Pajiştile de pe culmile înconjurătoare sunt folosite ca păşuni.

Activităţi permise în parc
Fiind o zonă practic nepopulată, activităţile economice nu ridică probleme în ceea ce priveşte protecţia habitatelor şi ecosistemelor. Turismul este slab dezvoltat, ca urmare a condiţiilor dificile de deplasare de-a lungul cheilor şi a lipsei de dotări specifice.

Arii protejate incluse în parc
Rezervaţia complexă Cheile Nerei-Beuşniţa (3.081,30 ha), Valea Ciclovei-Ilidia

(1.865,30 ha), Cheile Susarei (246 ha), Izvorul Bigar (176,60 ha), Rezervaţia Lisovacea (33 ha) şi Rezervaţia Ducin (260,70 ha).

Suprafaţă 37.100 ha.

Centre de informare şi contacte Direcţia Silvică Caraş-Severin, tel.: 0255 216 533.